Astăzi vorbim cu un arhitect a cărui pasiune pentru forme, materiale și design transcende standardele tradiționale ale arhitecturii. Entuziast al combinațiilor dintre diferite tipuri de materiale, colecționar de machete auto și admirator al structurilor inovatoare ale inginerului Eladio Dieste, Mihail Neagu privește proiectarea nu doar ca pe un act de creație, ci și ca pe un proces complex de cunoaștere, o „călătorie“ la care iau parte atât arhitectul, cât și clientul. Astfel, fiecare proiect devine o experiență unică de descoperire. Haideți să aflăm mai multe despre viziunea sa outside the box și despre modul în care aceasta îi ghidează activitatea.
Știm că fiecare proiect de arhitectură și design interior pe care îl realizezi are la bază o poveste. Dar tu, Mihail, cum ți-ai construit povestea în acest domeniu?
Povestea începe undeva prin 2005, când eram în clasa a 10-a și am început să mă gândesc ce facultate aș vrea să urmez. Eram îndrăgostit de geometrie, dar aveam un lung istoric al prezenței pe șantier, întrucât de pe la 6-7 ani am început să îl însoțesc pe tatăl meu (constructor de meserie) pe șantier. Apoi am început pregătirea la desen și după câteva luni am simțit că am intrat pe drumul vieții mele.
Dacă ar fi să te gândești la o persoană care te-a inspirat de-a lungul carierei tale, care ar fi aceasta?
E greu să mă limitez la a numi o singură persoană care m-a influențat într-un mod marcant de-a lungul studiilor și activităților profesionale, pentru că am avut marele noroc să lucrez cu mari nume ale arhitecturii românești actuale, și aș enumera aici pe Dan Marin, Mario Kuibuș, Dorin Ștefan sau Corvin Cristian. Dintre aceștia, poate cel care și-a pus amprenta cel mai mult asupra gândirii mele este Mario Kuibuș, întrucât cu dansul am lucrat încă de pe băncile facultății, apoi am evoluat de la junior la arhitect senior în cadrul biroului Re-Act Now Studio.
„Nu se poate simți căldură fără frig”, obișnuiești să spui, referindu-te la puterea contrastului, unul dintre principiile după care te ghidezi în proiectele tale. Care e prima întrebare adresată celor care apelează la ajutorul tău pentru amenajarea unui spațiu?
Noi, în cadrului biroului Inedit.works, vedem acest proces de proiectare mai degrabă ca un proces de cunoaștere. Vorbim de un proces de cunoaștere al nostru, despre noi, pentru că un client nou mereu va veni cu un sistem de valori diferite; apoi, un proces de cunoaștere la care îl supunem noi pe client despre sine, în care încercăm să îl ajutăm să definească ce și de ce își dorește. Și, nu în ultimul rând, un proces de cunoaștere între arhitecți și client, proces în care stau ascunse toate răspunsurile la întrebările ce apar pe parcursul proiectului. La noi, fiecare proiect începe cu o listă de cuvinte cheie (pe care ni le dorim cât mai subiective) pe care le solicităm de la cei ce vor folosi spațiul asupra căruia urmează să ne punem amprenta. Această listă de cuvinte o trecem apoi prin sita noastră inedită și astfel apare prima fază și cea mai pură variantă a poveștii pe care o propunem clientului. Bineînțeles, apoi apare negocierea estetică, de timp, de buget, de senzații.
De la proiecte rezidențiale, amenajarea de spații imense de birouri și până la săli de curs – toate acestea fac parte din portofoliul Inedit.works. Povestește-ne puțin despre biroul de arhitectură și design interior căruia i-ai pus bazele în 2018.
După cum probabil ați citit, Inedit.works este o echipă tânără de patru arhitecți și încă pe atâția colaboratori, în funcție de proiecte. Noi ne propunem o abordare duală, pe de o parte căutăm ineditul în orice, suntem într-o continuă căutare de lucruri ieșite din tipare, ce par a nu fi fost exprimate înainte. Pe de altă parte, plecăm mereu de la premisa că totul este în continuă schimbare (IN-EDIT). Credem că uneori un proiect de succes poate să însemne minimum două entități care s-au întâlnit la momentul potrivit. Credem cu tărie în contrast, în povești izvorâte din așteptările estetice ale clienților, coroborate cu competențele distinctive ale proprietăților lor. De asemenea, căutăm să condimentăm proiectele noastre cu un anumit nivel de dinamism, pentru a crea spații atemporale (ce pot pica pradă cu greu procesului de demodare).
Cum arată colaborarea ta cu Pazo?
Din punctul meu de vedere, cuvântul care poate defini cel mai bine colaborarea cu Pazo este efervescență. Se naște de multe ori un sentiment de siguranță atunci când știi că poți suna și descoperi un anumit material care este fix piesa de puzzle ce lipsea din povestea narată către beneficiar. Acesta siguranță potențeaza forță creativă a biroului nostru și ne ajută în a transmite cât mai sincer conceptele către beneficiari.
Ești un om cu multiple pasiuni. Ce stă la loc de cinste lângă arhitectură?
Cred că e mult spus multiple pasiuni. În general, mă pasionează tot ce are legătură cu formele și cu combinații de diverse tipuri de materiale despre care la prima vedere s-ar putea spune că nu se potrivesc. Sunt, în schimb, un om care nu de puține ori duce la obsesie ceea ce îl pasionează, și aici aș enumera arhitectura și designul și faptul că sunt colecționar de machete auto scara 1:18 Mercedes-Benz și brandurile conexe. Ador, spre exemplu, operele de artă pe patru roți realizate de Horacio Pagani.
Marea, muntele, poate o pajiște verde nemărginită, care e view-ul perfect pentru tine?
Trebuie să recunosc că nu sunt un mare fan al vacanțelor în care să lenevești, nu îmi place să stau la plajă sau să admir un view la infinit. Le consider izvoare de energie și idei, dar pentru mine sunt doar niște puncte de plecare. Cred că view-ul perfect pentru mine este atunci când descopăr „din greșeală” ceva despre care nu îmi pot defini foarte repede care a fost procesul de realizare. Spre exemplu, această senzație o am mereu când studiez operele inginerului uruguayan Eladio Dieste.
Dacă ar fi să-ți alegi o altă meserie, ipotetic vorbind, către ce te-ai îndrepta?
Pornind de la faptul că iubesc provocările, dacă soarta m-ar lăsa să mai fac o alegere, cred că aș fi curios cum m-aș descurca în postura de antrenor într-un sport de echipă. Mi se pare fascinant să reușești să convingi niște ași într-un domeniu, cu caractere foarte puternice, să meargă perfect în aceeași direcție.
Ne poți oferi câteva tips&tricks în materie de amenajări interioare pe care orice iubitor de design interior ar trebui să le știe?
Cred că cel mai corect ar fi să facem o paralelă cât se poate de sinceră între un arhitect și un medic. Dacă un medic tratează în primul rând sănătatea fizică și parțial mentală a unui pacient, de cele mai multe ori arhitectul sau designerul influențează într-un mod capital cadrul în care diversele tipuri de sănătate se dezvoltă. Atunci când alegeți un arhitect cu care să lucrați, va trebui să îl învestiți cu „prezumția totală” de încredere. De asemenea, trebuie să ne asumăm faptul că procesul de creație izvorăște nu doar din inteligența arhitectului, ci și din dialogul cu beneficiarul, din gradul ridicat sau nu pe care beneficiarul îl are cu sinele și, nu în ultimul rând, din setea de nou sau de diferit a clientului. Avansul tehnologiei ne-a învățat că suntem la un google search distanță de orice răspuns la o întrebare, dar niciodată nu avem siguranța că răspunsul este corect sau că ni se potrivește. Dilema și atracția procesului de design este că nu există un răspuns corect la o întrebare, ci doar răspunsuri mai bune sau mai rele raportate la momentul pe axa timpului unde se află beneficiarul.
Cum crezi că va arăta acest domeniu în următorii zece ani, date fiind inovația la nivel global și evoluția continuă a tehnologiei?
Un fost profesor din facultate ne spunea că cel mai înalt moment al unei meserii este atunci când umanitatea nu va mai avea nevoie de cei ce practică acea meserie. Eu cred cu tărie că vor există arhitecți și peste 1000 de ani, doar că metodele prin care se vor exprima vor fi total necunoscute pentru noi, cei de azi. Va mai dura ceva timp până ca arhitecții să nu se mai sperie de lucruri pe care acum pare că nu le controlează – și mă refer aici la inteligența artificială. Cred că peste zece ani vom ști cum să folosim această unealtă aproape din toate punctele de vedere. Ceea ce mă sperie este ce se va întâmpla în mintea anumitor clienți care, prin accesul la inteligență artificială, vor încerca să minimizeze ani sau zeci de ani de dialog estetic între cel ce proiectează și cel pentru care se proiectează.
